Sindromul coronarian acut la tineri – o problemă tot mai des întâlnită
Sindromul coronarian acut (SCA) – termen care include infarctul de miocard și alte forme severe de boală cardiacă – rămâne una dintre principalele cauze de îmbolnăvire și deces în lume. Deși apare cel mai des la persoanele în vârstă, în ultimii ani numărul cazurilor din rândul tinerilor este în creștere.
De ce apar aceste probleme la vârste din ce în ce mai tinere?
Cel mai frecvent motiv îl reprezintă stilul de viață nesănătos. Factorii care cresc riscul sunt:
fumatul (cel mai important factor de risc modificabil)
obezitatea
alimentația dezechilibrată
lipsa activității fizice
Mulți tineri cu SCA au puține boli asociate, dar influența genetică joacă un rol important: antecedente familiale de boli cardiovasculare sau valori crescute ale grăsimilor în sânge. În marea majoritate a cazurilor, pacienții sunt fumători activi.
Impactul asupra pacienților tineri este major, atât psihologic, cât și social sau financiar, deoarece aceștia sunt deseori în plină activitate profesională și reprezintă sprijinul familiei.
Rolul măsurilor de prevenție
Dintre toți factorii de risc, fumatul este cel mai ușor de eliminat. De aceea, măsurile de sănătate publică – precum legea antifumat – au un rol important în prevenirea bolilor de inimă în rândul tinerilor. Studiile realizate în România arată deja efecte pozitive ale acestor politici.
Cum se manifestă SCA la tineri?
Tinerii prezintă adesea o formă particulară, numită infarct fără supradenivelare de segment ST (NON-STEMI). În multe cazuri, problema pornește de la o placă de grăsime instabilă din artere, care se poate rupe și forma rapid un cheag de sânge.
Tratamentul recomandat
Tratamentul de primă intenție este angioplastia, adică deschiderea arterei cu ajutorul unui cateter, uneori cu aspirația cheagului și montarea unui stent.
După intervenție, este esențial un tratament medicamentos care să prevină formarea de noi cheaguri:
terapie antiagregantă dublă (DAPT) timp de 6–12 luni sau chiar mai mult, în funcție de riscul de sângerare.
Totuși, acest tratament poate provoca uneori sângerări. În astfel de situații, medicul adaptează schema terapeutică în funcție de severitate și de cât timp a trecut de la evenimentul cardiac. Pentru a lua cele mai bune decizii, ideal ar fi ca răspunsul la tratament să fie monitorizat prin teste speciale de agregometrie, însă acestea sunt încă prea rar folosite în practica de zi cu zi.
Direcția actuală a cercetării
Unul dintre obiectivele cercetării în domeniu este identificarea factorilor care influențează eficiența tratamentului antiagregant la tineri, pentru a putea personaliza și optimiza terapia.
